Zona familiei


Scoala si familia sunt cei doi poli de rezistenta ai educatiei, care prin mijloace specifice contribuie la formarea tinerei generatii. Familia exercita o influenta adanca asupra copiilor, prin responsabilitatile clare pe care aceasta le are: ofera primele informatii si modele de reguli de conduita, se implica in creionarea primelor deprinderi si convingeri, asigura climatul socio-afectiv atat de necesar trebuintelor si dorintelor copilului. Familia, oricate merite si preocupari valoroase ar avea in legatura cu educatia copiilor, nu va obtine rezultate pozitive decat in conditiile in care actioneaza impreuna cu scoala. Urmarind aspectele comune, speciale si diferentiate pe care viata de elev o prezinta, parintii pot completa, sprijini si dezvolta personalitatea copilului cu o singura conditie - colaborarea cu scoala.

Astazi, familia are timp pentru indeplinirea responsabilitatilor educative, este pregatita sa activeze ca un factor educativ?
In functie de realitati raspunsul nu poate fi categoric "DA" sau "NU", el trebuie nuantat functie de capacitatea de comunicare intre cei doi factori decisivi pentru formarea copilului.

Din cele peste 800 familii implicate in activitatea de formare a adolescentului afirmam ca peste 50% sunt parteneri seriosi, informati, implicati si pregatiti sa sustina corect demersul didactic. Prezenta parintilor la modernizarea si estetizarea spatiilor scolare este tot mai activa; sustinerea materiala de catre parinti a unor proiecte educative sau activitati extrascolare (excursii tematice, excursii de recreere) este o certitudine. Parintii elevilor cu rezultate scolare bune si foarte bune sunt cooptati in comitetele de parinti atat la clasele de elevi, cat si la nivelul scolii, activate pentru sprijinirea scolii in rezolvarea problemelor legate de elevi.

Avem in scoala peste 200 elevi care au unul sau ambii parinti plecati la munca in strainatate. Acestor elevi nu le lipseste bunastarea materiala. Si totusi ceva le lipseste. Le lipseste afectivitatea, dragostea si mangaierea mamei sau tatalui cand copilului ii este greu, cand il doare capul sau are febra. O serie de sarcini educationale in cazul acestor elevi sunt preluate in mod special de scoala (cele privind instructia), dar acesti elevi au mult mai multa nevoie de dragostea dascalilor lor. Profesorii au timpul fizic necesar (in conditiile unui program supraincarcat) pentru a imparti mangaieri si vorbe calde, incurajari si zambete tuturor celor care au atata nevoie de ele? Greu de spus. Scoala nu poate face totul. Fara participarea parintilor efortul educativ organizat prin institutiile scolare poate fi frant, deviat sau deformat pentru ca orice sistem de educatie, oricat ar fi de perfect, ramane neputincios daca se loveste de opozitia sau indiferenta din partea parintilor.

Numai o colaborare perfecta intre cei doi factori este de natura sa determine o eficienta maxima a muncii educative. Desigur, in acest proces de colaborare, rolul conducator il are scoala. Ea poate sa orienteze, sa ajute familia in sarcinile ce-i revin, sa asigure o unitate de vedere si de actiune.